Nicolae Filimon, Lautarii si compozitiunile lor

1 Comment

Scriind acest articol asupra lăutarilor din România, nu ne propunem a face o dizertaţiune istorică, căci atunci am atinge, fără voia noastră, cestiunea muzicei naţionale, şi nu a sosit încă timpul spre a ne ocupa de o materie atît de importantă şi dificilă de tratat.

Scopul dar al acestei scrieri este de a da lectorilor noştri o idee mai lămurită asupra muzicei compusă de lăutari şi asupra instrumentelor cu care esecută ei acea muzică; iară dupe aceea, ne vom da opiniunea şi asupra îmbunătăţirii ce se zice că a să se facă bandelor lăutăreşti.

Muzica, la noi, luată chiar din timpii cei mai depărtaţi, s-a cultivat numai de cîntăreţii bisericeşti şi de lăutari (1); cei dintîi s-au ocupat cu muzica bisericească bizantină şi s-au mărginit în cîntările neapărat trebuincioase la săvîrşirea cultului divin, fără a le modifica cît de puţin, atît în formă, cît şi în simţ, iar cei d-al doilea s-au ocupat numai cu muzica profană.

Aceşti din urmă însă, fiind obligaţi de meseria lor a fi, tot într-un timp, şi compozitori şi esecutori, nefiindu-le deajuns ideile ce le inspira fluierul păstorului şi privirea naturei, s-au văzut siliţi a căuta o sorginte de inspiraţiuni mai fecundă spre a da mai multă varietate baladelor, horelor şi altor cîntece necesarie pentru delectarea societăţii. Acea sorginte fu muzica bisericească, care – din vechime şi pînă la introducerea civilizaţiunei moderne – a fost unicul nostru mijloc pentru propagarea muzicei, şi este ştiut că tot ce se propagă prin religiune se întinde foarte lesne şi prinde rădăcine adînci în toate clasile societăţii (2).

More